Orașul Căușeni
Administrația Publică
Relații cu Publicul
Informație Utilă
Arhiva Site-ului

Prost la prost, Patriei un partid!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 24-09-2011, 12:00


Prost la prost, Patriei un partid!



Orice fiinţă socială vrea să adere la un grup. Am învăţat asta, uitându-mă la Animal Planet.
O grămadă de maimuţe beta îşi petrec jumătate din nenorocita lor de viaţă pupând în fund maimuţele alfa, doar, doar or primi şi ele dreptul să intre în grupul condus de acestea. Chiar dacă ştiu (sau intuiesc, deoarece sunt maimuţe, nu analişti politici) că acceptarea în grup e totuna cu asumarea faptului că alfa te regulează, te bate şi te exclude când vrea el (asta e ca la serviciu, deci), primirea în gaşcă e un motiv de fericire cel puţin la fel de mare precum acceptarea în spaţiul Schengen.

Când eşti admis în turmă scapi de stigmatul tău de maimuţă ciumată, d-aia care şade singură pe cracă, cu ochii trişti, uitându-se la fericitele beta pe care alfa le călăreşte toată ziua drept distracţie principală.

Bun. În afară de Animal Planet, am mai descoperit treaba cu grupul şi în propria viaţă. Grădiniţa m-a învăţat tot ce trebuie să ştiu în materie de socializare: nu eşti acceptat de şeful trupei, nu ai dreptul să mesteci cocoloşul de gumă trecut dintr-o gură într-alta, până ajunge la ultimu’. Poţi să ai buzunarul plin de cele mai bune gume de pe Planeta asta rotundă, dacă nu ajungi să molfăi şi tu cocoloşul găştii eşti un nimeni, un terchea-berchea exclus pe vecie, până a doua zi, când ai o nouă şansă să încerci acceptarea.

Ei bine, ştiind eu toate astea, nu sunt atât de proastă încât să nu ţin cont de ele. Îmi caut încontinuu parteneri. Pe Google. E simplu, ca la chitarişti: când vor să-şi facă trupă, dau căutare după „caut tobar“. Aşa am dat şi eu căutare după „sunt prost“. Vreau să îngroş rândurile, să mă înregimentez. În vremurile astea nu se mai lucrează pe cont propriu, ci în sistem corporatist. Uitaţi-vă la alegeri, la cât de bine se mobilizează şi se constituie în grupuri organizate proştii.
Contactează autorul
grubii.lilia@mail.ru

Sînt politicienii noştri mai corupţi şi mai proşti decît ai altora?


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 18-09-2011, 12:00


Sînt politicienii noştri mai corupţi şi mai proşti decît ai altora?


Există două caracteristici ale politicianismului moldovenesc care îl personalizează pregnant, cînd e vorba de corupţie. Prima este o combinaţie de jeg şi aroganţă. Coruptul American, bunaoara, este, de regulă, mult mai şters, încearcă să treacă neobservat. Coruptul moldovean, dimpotrivă, ţine să iasă în faţă, ca păduchele, ţine să te scuipe între ochi, să-ţi spună „Mi se rupe!“. A doua este sigu­ranţa extraordinară în care trăieşte coruptul. Nu corupţia este la mîna Justiţiei. Justiţia se află la mîna corupţiei. De aici vine şi „excepţionalismul“ condiţiei politicianului moldovean corupt. Mai proşti nu-mi par politicienii moldoveni decît cei americani, dar, în mod sigur, sînt mult mai „şmecheri“. Şi asta îi face, pe mulţi, mai proşti ca noaptea.
Intelectualul trebuie să fie critic sau partizan politic? Poate să fie ori una, ori alta; şi una, şi cealaltă. Amîndouă ipostazele sînt onorabile. Pericolul partizanatului este acela că duce foarte repede la pierderea busolei şi, oricum, în Moldova, nordul este punctul cardinal cel mai dificil de găsit şi cel mai uşor de pierdut. Nu am nimic împotriva susţinerii unui om politic, dar mă dezgustă sprijinul necondiţionat. Politicianul trebuie ţinut în lesă. Altfel, o ia repede razna.
Toţi politicienii m-au dezamăgit cel mai mult şi cel mai puţin. Unul m-a dezamăgit cel mai mult pentru că mi-a confirmat temerile pe care le-am avut în legătură cu el. Ce nu-i pot ierta în ruptul capului este că a dez­amăgit un ocean de tineri. M-a dezamăgit cel mai puţin fiindcă a dovedit că pînă şi un politician marcat de toate tarele meseriei soră cu prostituţia poate să aibă mai mult caracter decît mulţi intelectuali, numai muc şi sfîrc.

Contacteaza autorul
grubii.lilia@mail.ru

VREAU LA CAUSENI ZONA LIBERA DE GOLANIE SI DESCHISA PENTRU RESPECT RECIPROC!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 16-09-2011, 12:00
A-ti cere scuze este un semn de respect. Unii fac campanii prin presa si bloguri “Noi vrem respect”. Cred ca ar merita facuta o campanie “noi respectam”. Cand aceasta ar da roade ar fi utila si “Noi vrem respect”.”
As scri următorul text, inscripționat pe trotuar: “Sunt om și am obosit să fiu călcat în picioare în fiecare zi. Dă-mi o șansă. Poate că sunt OK”. În Moldova, toată lumea cere respect, dar foarte puțini au chef să-l ofere. Li se cuvine lor, nu și altora.
Și am început și eu să obosesc să aud, de ani de zile, aceleași lucruri, chiar în medii care se recomandă ca fiind educate:
- “Țiganii sunt niște hoți care put, violează și dau în cap”
- “Femeile sunt niște curve proaste. Sau – mă rog – alea care-s mai urâte, nu sunt curve, fiindcă nu le vrea nimeni. Doar proaste”.
- Homosexualii ar trebui să dispară.
Și am mai obosit și de mârlănia moldoveanului, în general. De incapacitatea lui de a spune “Mulțumesc”, “Scuze”, “Îmi pare rău”, “Am greșit”. Suntem un popor intolerant și mârlan, dar vrem respect. Păi, ia să vrem mai întâi să-l oferim, și de-abia după aia să-l pretindem!
Contacteaza autorul
grubii.lilia@mail.ru

Pensionarii şi bebeluşii, aceste bestii dezlănţuite


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 15-09-2011, 12:00
Am văzut la televizor pensionari nervoşi. E de râsu-plânsu, desigur, dar, în locul guvernanţilor, nu i-aş subestima. Foamea şi furia ascut forţele şi pot deveni remedii supereficiente pentru reumatism şi alte boli care, pân-acuma, îi făceau inofensivi şi incapabili să se bată pentru altceva decât locurile din transport public. Le şi văd pe mămăicile organizate în haite de amazoane şi năvălind în clădirea guvernului, călare pe cărucioare goale de supermarket. Văd nişte bunici vopsiţi pe faţă, ca indienii, forţând intrările de la Palatul Republicii şi de la Resedinta de Stat, dându-le la gioale inamicilor cu cutia de table şi preluând puterea. Nu mai zic că am auzit, azi dimineaţă la TV, că se pregăteşte şi un miting al bebeluşilor. Altă chestie de râsu-plânsu, care s-ar putea transforma în ceva serios. Mi-e să nu-i vedem pe ministra muncii si protectiei sociale, atacată cu pempărşi plini, pe premier linşat cu suzete şi pe interimar incendiat cu cocktailuri Molotov de piure de morcovi. La cât de suprarealist decurg dintotdeauna lucrurile în această ţară, pe mine nu m-ar mai mira absolut nimic. Cum ar fi ca ţara să ajungă pe mâna pensionarilor şi a bebeluşilor? S-avem preşedinte un bebeluş de 2 luni care de-abia a-nvăţat să-şi ţină capul, premieră o mamaie surdă de 80 de ani şi un guvern şi un parlament compuse din personaje similare? Nici nu cred c-ar fi vreo mare diferenţă, s-ar înţelege între ei tot cam cum se înţeleg şi ăştia de-acum şi ar fi cam la fel de tari la capitolul strategii.
În timpul ăsta, noi, ăştia, mai tineri şi mai în putere, vom fi făcut, ca de obicei, proteste pe Facebook, pe Twitter şi pe Mess.
Contactati autorul
grubii.lilia@mail.ru

CE NU S-A SPUS LA CEREMONIA DE ÎNVESTIRE ÎN FUNCŢIE A PRIMARULUI DE CĂUŞENI GRIGORE REPEŞCIUC


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 12-09-2011, 12:00


CE NU S-A SPUS LA CEREMONIA DE ÎNVESTIRE ÎN FUNCŢIE A PRIMARULUI DE CĂUŞENI GRIGORE REPEŞCIUC




Aşa dar, a plecat Primarul, trăiască Primarul! Această parafrază a celebrei fraze cu Regele e doar una structurală. Pentru că un primar nu e rege cu apucături atare, el e gospodar, hamal, cal de tracţiune, strateg, precupeţ dacă e nevoie, jiletcă şi slugă a poporului, cît de profanată şi anecdotică n-ar fi ajuns această sintagmă. Cel puţin el trebuie să fie o slugă a poporului, slujindu-l fidel şi cinstit, pentru a-i răsplăti astfel încrederea şi truda de a merge la birourile electorale, care s-au soldat în voturile ce i-au adus majoritatea şi scaunul din primărie. Mai mult ca atît, el trebuie să fie o slugă dreaptă şi pentru cei care nu l-au votat. Preferinţele electorale iau sfîrşit odată cu sfîrşitul campaniei electorale şi toţi cetăţenii din oraş devin egali, indiferent de culoare şi aspiraţie politică.
Nu mă voi referi la felul, cercurile iadului şi durerile facerii din alegerile locale din primăvara – vara acestui an: toată lumea le cunoaşte foarte bine. Îmi voi permite nişte remarci doar pe marginea produsului final – ceremonia de numire în funcţie a primarului, mai bine zis ceremoniile, că au fost la plural, însă notiţele de mai la vale sunt valabile pentru ambele.
În primul rînd este evident că prin partea locului încă nu există cultul înfrîngerilor onorabile şi proprietăţii de a pierde frumos, cu demnitate şi capul sus. Adică capul sus ar fi el, dar mai mult din fudulie, care cu greu ascunde pizmă şi răutate. A fost un derby electoral feroce şi nemilos, e drept, mai ceva ca la Jocurile Olimpice, însă dacă sportivii mai pot încă să strîngă mîna celui care i-a luat-o înainte, la politicieni nu e aşa. Toată tărăşenia a fost agravată şi de faptul că unor guguştiuci de partide bănoase şi puternice, care deja se vedeau primari şi nevestele primăriţe, le-a luat-o înainte un independent, care pornise „la război” cu o armată foarte şi foarte subţirică, majoritatea din care era inclusă în buletinul de identitate la starea familiei. Totuşi, oamenii de rînd, porecliţi o dată la patru ani, poate şi mai des, electorat, a demonstrat a cîta oară că au capul lor şi judecă un pic altfel decît la Chişinău sau la TV. În fine, prin chinurile facerii din turul trei, cu o diferenţă covîrşitoare primarul ales a fost numit Grigore Repeşciuc. În mod normal se conformează situaţiei, se uită toate chichiţele ce ţin de electorală şi se purcede la muncă. Aşa, dar nu chiar aşa.
După pronunţarea oficială a CEC-ului în faţa Consiliului orăşenesc, foarte divers de această dată, nu s-a văzut cordialitate şi lansare de punţi de colaborare. Puţini au fost cei care au avut curajul şi montarea să-i strîngă o mînă caldă primarului şi să-i spună cu toată sinceritatea: felicitări şi lucrăm. Ah, rînza moldovanului!!! Cîte generaţii trebuie să se schimbe ca să ia cu ele acest atavism…?!
Fiecare dintre noi, cei care ne numim locuitorii oraşului Căuşeni am avut cîte un gust şi preferinţă, lăsîndu-le în cabinele de vot. Toate împreună au format puterea administrativă şi legislativă a oraşului, cu o anumită rată de participare. Trebuie însă să se ştie că romanele de dragoste politică cu declaraţiile sub formă de buletin de vot s-au sfîrşit. Toate cochetăriile au rămas în istorie şi în arhivele CEC. Acum vom cere şi de la Primar şi de la Consiliul orăşenesc Căuşeni să ne remunereze afecţiunea şi susţinerea prin muncă şi decizii corecte. Or, cum spunea ceva vreme în urmă înaltul demnitar UE în Moldova „luna de miere s-a terminat” şi acum vom fi cu ochii pe voi, înregistrîndu-vă succesele, dar mai cu seamă poticnelile şi greşelile pentru care o să vă cerem socoteală! Bineînţeles, se va pune umărul cînd va nevoie şi cazul, dar să nu se aştepte indulgenţă cînd se va băga mîna în buzunarul oraşului pînă va asuda!
Sănătate şi puteri dle Primar Repeşciuc, ai patru ani de muncă grea şi complicată înainte, însă totodată ai şi cei mai tari suporteri – orăşenii care te-au susţinut!


Contactează autorul

grubii.lilia@mail.ru

A INCEPUT STUDENTIA!…si cea politica, oare?!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 10-09-2011, 12:00
Vara asta, în timp ce pe alegătorii mediu cultivaţi îi durea pur şi simplu în cot de tîmpeniile spuse de prietenii noştri de la putere sau din opoziţie, politicienii din găştile de tineret ale partidelor au ţinut-o tot într-un chef şi o chermeză. Oare ce-i atrage pe puştii ăştia megaresponsabili în politică, ce-i face pe ei să renunţe la ­Counter Strike ca să lipească afişe cu feţe de ştabi buhăiţi prin tîrguri?
Sincer, gîndiţi-vă, de ce s-ar obosi un student sănătos mintal să meargă la o şcoală de vară a unui partid dacă n-ar avea speranţa că peste zece ani de ars gazul prin şedinţe, de deschis gura pentru a lăsa să iasă din ea vorbe precum „e nevoie de o implicare mai mare a tineretului în programe care să vizeze creşterea şi dezvoltarea…“, de cărat servietele pline cu bani publici ale unor baroni şi pupat franţuzeşte funduri de „mai-mari ai partidului“ se va alege cu o sinecură pe la Parlament sau pe la vreun Consiliu Raional şi-apoi, pîş-pîş, ba un comision la o asfaltare de drum naţional, ba o firmă care să pună Internet în tot raionul ba un post de director la o agenţie? Indiscutabil, toţi aceşti adolescenţi care se reped de fragezi în politică înţeleg viaţa altfel, nu sînt ca ceilalţi de seama lor, care se gîndesc cel mult să emigreze pentru a avea o şansă la mult doritul stil de viaţă decent al clasei mijlocii occidentale. Cine le sînt modele acestor activişti cu limbi ascuţite ai zilei de mîine, acestor comsomolisti ai vremurilor noi? Vreţi să trăiţi ca nişte ştabi, cu maşină la scară, avion gratis la business class şi badigard personal de la SP? Vreţi să vă fîţîiţi cu genţi de mii de euro prin Parlamentul European doar ca să citiţi plictisoşenii de pe nişte foi şi apoi s-o tăiaţi la shopping la Paris? Perfect! Atunci lăsaţi dracului Facebook-ul şi fuga, copii, la şcolile partidelor!
Contacteaza autorul> grubii.lilia@mail.ru

BALADA PASAGERULUI DE LA CĂUŞENI: “MERGI ÎN MĂ-TA CU TAXIUL, DACĂ NU-ŢI PLACE”!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 8-09-2011, 12:00


BALADA PASAGERULUI DE LA CĂUŞENI: “MERGI ÎN MĂ-TA CU TAXIUL, DACĂ NU-ŢI PLACE”!



A fost întîmplarea ca duminică, 4 septembrie, să am două tangenţe cu un transportator, prestator de servicii în oraşul şi raionul Căuşeni – BTA 36. Prima, cînd am fost nevoită să circul cu microbuzul nr.3 în raza oraşului şi a doua cînd am avut a mă deplasa de la Autogara Căuşeni spre Chişinău. Constat cu mare regret că ambele experienţe au fost de natura să-mi facă din zi perdaf! Las deoparte ruta nr.3 cu şoferul bădăran S. Cojocaru care a fost în stare prin „calitatea” serviciului său să mă aducă pînă la lacrimi, la urma urmei bunul simţ este o chestie pur individuală care a fost, este şi va fi încă multă vreme subiect de discuţie.
Problema adevărată a fost pana creată la Autogara Căuşeni, unde în după amiaza zilei s-a făcut o adunătură de aproape o sută de oameni care nu aveau cu ce să se deplaseze spre capitală. Notabil că era ziua de 4 septembrie, cînd platoul de pasageri era arhiplin de studenţi cu sacoşe, torbe şi bagaje, privelişte normală pentru tinerii care şi-au luat la început de an multe de ce au nevoie la facultate. De unde apare întrebarea: ce, situaţia nu a putut fi prevăzută? Dacă, da, atunci de ce nici un director de la BTA 36 nu era de găsit la telefon şi responasbilii de la Autogară umblau vineţi pe faţă, speriaţi de-a binelea, fără a şti ce să facă cu atîta lume. Din cîte am aflat, mai toate mijloacele de transport au fost date cu chirie pentru nunţi şi cumătrii (sigur, aici e vorba de ban grămadă), iar golul făcut în traficul de pasageri a rămas neacoperit.
Tot din spusele funcţionarilor de la gară s-a aflat că nici de Paşti nu a fost aşa aglomeraţie. Iar, în acelaşi timp taximetriştii erau în culmea fericirii, pentru că atunci le picase chilipirul, cerînd de la 350 de lei în sus pentru o călătorie! Îmi amintisem şi de şoferul de pe 3 care îmi sugerase „mergi în mă-ta cu taxiul dacă nu-ţi place”!
Iată aşa, stimaţi căuşeneni, mergeţi în mama voastră cu taxiul, dacă întreprinderile abilitate vă bagă în mama, în zi de duminică şi vă lasă să vă deplasaţi măcar cu măgarul şchiop, fără a avea nici o grijă de responsabilităţile, care şi le-au asumat automat, din moment ce s-a luat o autorizaţie pentru transportarea pasagerilor.

OPTIMIZARE DE CHELTUIELI PE TOATE FRONTURILE!


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 6-09-2011, 12:00
Guvernul şi-a făcut atît de bine lecţiile la capitolul reducerii cheltuielilor, încît a început să reducă şi din populaţie. Deocamdată cu rezultate modeste. Mai moare cîte cineva fiindcă a avut ghinionul să trăiască într-un oraş în care spitalul se închide la 18.30. Mai e cîte unul care se aruncă din patriotism în faţa trenului. Din păcate nu nimereşte linia care trebuie. Să recunoaştem însă că deocamdată nu e sprijinit atît cît ar trebui de populaţie.
Medicii, cărora li se asigură toate condiţiile pentru a-şi lua lumea în cap, continuă să încurce politica de modernizare spartană a Moldovei şi în loc să se ducă în Franţa, să facă un ban, şi să mai trimită ceva şi-n ţară, împovărează iresponsabil bugetul cu salariile lor, cu reţete compensate şi ţinînd prin spitale persoane, cînd avem atîţia preoţi care de-abia aşteaptă să-i petreacă pe ultimul drum. Pensionarii care suferă de boli costisitoare îşi permit să sfideze eforturile guvernului şi se încăpăţînează să se caute de sănătate, punînd astfel în pericol echilibrul bugetar al ţării. Iar persoanele care au venituri de 900 de lei pe lună şi despre care ministrul Muncii zice că fac parte dintre bogaţii patriei îşi permit să-l creadă tembel pe demnitar. Patriotismul ar trebui să ne facă să susţinem eforturile guvernului. În acest scop, în loc să chemăm doctorul sau să batem la uşa spitalelor închise, ar fi momentul să ne adresăm direct preotului, chiar şi pentru un guturai. Dacă tot nu vor să plece din ţară, medicii să implementeze programe de convingere a populaţiei asupra avantajelor naţionale ale euthanasier
CONTACTEAZA AUTORUL> grubii.lilia@mail.ru

CÎND SE ÎNTÎLNESC PROŞTII CU ŞMECHERII


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 29-06-2010, 12:00
Unul dintre cele mai bizare paradoxuri ale poporului meu se naşte din relaţia lui cu ideea de hoţie. Pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari prădători, le dă să sugă dolăraşi direct de la ţîţa bugetului, iar la felul doi- piure de afaceri cu statul, le prinde moţul cu fundă roşie, ca să nu-i deoache, Doamne fereşte, coana Justiţia, şi n-are inimă să le dea cu ardei iute pe suzetă, ca să-i dez­veţe să mai bage-n gură ce-au furat. Pe de altă parte, e de-o vigilenţă, cum n-am mai întîlnit la nimeni, faţă de po­ten­ţialul mic găinar, care poate răsări de oriunde.
N-am văzut şi nici nu trag speranţă c-o să văd vreodată puşcării burduşite cu mari căpcăuni înghiţitori de autostrăzi sau cu mari magicieni ai licitaţiilor, dar văd, în fiecare zi, în ochii conaţionalilor mei spaima, tremurul, groaza de a nu fi furaţi. Văd clame de păr legate cu lanţuri de raft, în magazinele de clame de păr, carcase goale de telefon mobil expuse în locul telefonului şi laptop-uri bătute în piroane, în magazinele de profil, camere de filmat clientul pînă-n apendixul vermicular, mai peste tot, şi bodyguarzi nemiloşi, gata să-ţi facă oricînd un tuşeu rectal, ca să-ţi scoată de-acolo un eventual borcan cu maioneză şparlit (sau, mă rog, dacă ai ascunzişul mai mare, o cutie de icre, 200 de grame de cîrnaţ şi-o pîine feliată).
În timp ce marii rechini se plimbă cu limuzine de lux, poartă şosete de mătase chinezească, mănîncă biftec din viţel de aur, se şterg cu hîrtie igienică diamantizată, şi-au umplut toate cuscrele de-a 14-a spiţă de averi pe care urmează să le moştenească, şi-au uns copiii ne­născuţi consilieri prin ambasade şi nu-i întreabă nici dracu’ de sănătate. Însă noi, ăş­tialalţi, fraierii, sîntem trataţi de către alţi fraieri, la orice oră din zi şi din noapte, ca nişte potenţiali infractori.
Dacă intri într-o farmacie, bodyguard-ul (pe la capitală se întîlnesc deja) te va fixa încă de la primul pas c-o privire suspicioasă. După care va începe să te alerge prin incintă ca-n scenele de amor din filmele indiene, doar că nu pe după pomi, ci pe după rafturi. Dac-ar avea cîine, pun pariu că l-ar pune să-ţi miroasă o şosetă, după care l-ar asmuţi să te urmărească pînă-n mormînt. Dacă ciordeşti vreo bucăţică de leucoplast de pe raftul de reduceri, după care fugi să te îngropi împreună cu ea? Sau vreo aspirină şi ţi-o ascunzi în nas?
Dacă intri în vreun magazin de, să zicem, articole sportive şi ai un rucsăcel în spate, te poţi trezi că-ţi taie calea două gorile lobotomizate, care te anunţă cu voce răguşit-ameninţătoare: „Nu aveţi voie să intraţi cu rucsacul!“. Degeaba explici că rucsacul ăla e un fel de poşetă, în care îţi ţii şi agenda, şi portofelul, şi telefonul, şi cheile de la casă, prin urmare nu-l poţi abandona pe un raft neasigurat, la intrarea în magazin, gorilele o ţin pe-a lor. Vezi cum le zvîcnesc venele pe tîmplă şi simţi că se apropie momentul în care o să-ţi iei un cap în dinţi.
Încep să mă tem că degrabă, dacă voi dori să intru într-un hypermarket va trebui să mă las întîi sigilată în plastic. Se începe cu geanta, dar, la o adică, poţi fi sigilat cu totul şi să ţi se lase doar două găurele pentru ochi şi una prin care să scoţi mînuţa cu care îţi vei alege produsele.
În fiecare dintre noi, ăştia, fraierii de rînd, zace un potenţial hoţ de care semenii noştri se simt obligaţi să se apere. Cu cît se fură mai tare cu milionul de euro, cu atît măsurile pe care prostul de rînd le ia împotriva prostului de rînd sînt mai dure.
Într-o zi, cît de curînd, ne vom trezi că toate magazinele şi magazinaşele s-au înconjurat de garduri electrice păzite de pitbulli flămînzi. Ca să ne ţină departe de rafturile lor, cum e şi normal.

NU MI-E FRICĂ DE BAU BAU


Categoria: Relații cu Publicul » Editorial       Data: 6-06-2010, 12:00
Azi sînt la modă părinţii anxioşi, neliniştiţi, îngrijoraţi, mereu încordaţi de grijile pentru odrasle. Ăştia care lasă copiii să alerge, să cadă-n cap, să pupe căţeii în bot sînt consideraţi iresponsabili. Unde te întorci, vezi bunicuţe speriate, convinse că trăim într-o lume periculoasă, de care care ne putem proteja doar după ce ajungem acasă, tragem cele trei zăvoare şi punem lanţul oţelit. Şi nici acasă nu am fi pe deplin protejaţi dacă nu i-am trage copilului peste urechi o cască de protecţie. Deşi sînt permanent în stare de alertă, încerc să nu le transmit şi copiilor nesiguranţa mea.
Mi-e, totuşi, foarte greu pentru că noi comunicăm telepatic, aşa că ei aud cam tot ce-mi trece prin minte. Îi las să alerge cu pleata-n vînt, fără cască, genunchiere sau cotiere. Fac asta din convingerea că mai bine ai un copil zgîriat pe nas, cu arcadele sparte şi genunchii juliţi decît unul speriat, complexat şi fără abilităţi de socializare.
De ce nu ne ajută tutorii anxioşi? Pentru că ne transmit panica lor. Cum apare panica? Din lipsa de viziune şi înţelegerea superficială a vieţii în mediul vitreg. Nu vreau să bravez. Şi mie mi-e frică de cornetele cu bolduri sau de bilele de rulment trase cu precizia arcaşilor englezi, de curentul electric, deşi uneori mă fascinează (am avut cîndva un prieten fanatizat de trupa ACDC), însă cred că pericolele cele mai mari cînd vine vorba de creşterea copilului sînt trasarea iresponsabilă a sarcinilor şi delegarea incertă a responsabilităţii. Or, toate acestea fac sol fertil pentru o generaţie speriată, pe care va fi în stare s-o pună-n coadă orice nimicnicie – şi direct, şi figurat.
Este mare păcat că actualmente nu mai sîntem “cea mai cititoare naţiune”. Cotoarele cărţilor sînt înlocuite cu ritmuri nebune de felurite tehnologii – bune ele, dar nu într-u totul. Pentru că literatura clasică e mare lucru şi dacă azi s-ar mai reciti din Alecsandri, Caragiale, Griboedov şi alţii, nişte părinţi adecvaţi ar înţelege cît sînt de ridicole exemplare alde neneaca, cuconaşul ei şi dascălul, Mitrofanuşka, D-l Goe etc. Exemplare, care crescute mari, fac grosul unei societăţi cu tendinţă de gloată, turmă – manipulabilă şi docilă, în stare să facă jocul oricărui ticălos, setos de putere.
Iată de ce, nu îmblu cu preşul din urma copiilor mei, ca să-i feresc de pietre tari şi hopuri. Îi vreau nişte personalităţi dezvoltate multilateral, ştiind de la vîrsta fragedă că viaţa constă nu doar din ciocolată şi cadouri sub brad, sugerîndu-le la orice ocazie să înveţe a dezmetici culorile lumeşti. Pentru că un suflet tuciuriu uşor se poate ascunde sub faţetă de roz-bombon, iar o potlogărie şi meschinărie calitate superioară lesne poate fi camuflată cu dulcegării şi promisiuni deşarte. Iar pe post de training le pun cîntecelul “Nu mi-e frică de Bau Bau”, pentru că mi se pare că dacă în copilărie nu se vor teme de o sperietoare de basm, cînd vor creşte mari va fi foarte greu să le încovoaie cineva vertebra şi vor şti să ţină piept la orice “zoaie”, exact aşa cum au ştiut să nu plîngă de mici, zdrelindu-şi genunchile.



Adrese Utile

Guvernul Republicii Moldova

Presedintia Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Pagina Oficiala

Proiectul de Sustinere a Autoritatilor Locale din Moldova

Meteo Căușeni


Curs Valutar