Orașul Căușeni
Administrația Publică
Relații cu Publicul
Informație Utilă
Arhiva Site-ului

Ultima serbare de la grupa mare Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!


Categoria: Noutăți       Data: 13-06-2012, 15:54
Un părinte pe bune se mai poate considera tînăr, dacă are încă copii de grădiniţă. Se pare că am păşit realmente pragul maturităţii, deoarece mezinul meu în acest an schimbă jucăriile pe cărţi. Alături de alţi colegi ai săi din grupele mari ai instituţiei preşcolare nr.1 din oraşul Căuşeni, puiul meu a spus „Adio, grădiniţă!”. Tradiţional, la grădiniţa nr.1 din Centrul raional matineul de adio s-a transformat într-un adevărat bal de absolvire.

Sînt mici dar voinici aceşti copii, care s-au despărţit la finele lunii mai curent de prima parte a copilăriei şi au ştiut s-o facă frumos şi cu destoinicie. Deşi, tot copii mai rămîn a fi.
„Azi îmi iau adio de la grădiniţă,
Locul drag în care-am învăţat,
Şi promit: n-am să uit, acolo cineva
M-a iubit la fel ca mama mea”.
Cîntînd aceste versuri, micuţii „absolvenţi” şi-au luat adio de la educatoarea dragă, de la prieteni şi colegi şi nu au mai reuşit să cînte desluşit pînă la urmă, pentru că, văzînd educatoarea lăcrimînd, au început a plînge împreună cu ea. Frecîndu-se cu mînuţele la ochişori, s-au strîns cu toţii în jurul educatoarei, care încerca să-i cuprindă pe toţi într-o îmbrăţişare. I-am întrebat mai tîrziu de ce au plîns. Copiii mi-au spus că e foarte trist cînd te desparţi de o persoană dragă. Se refereau la educatoarea lor, dna Ana Zelenschi, pe care au îndrăgit-o ca pe o mamă. Iar, Dnei chiar ca o mamă le-a fost. A avut parte de o promoţie, care i-a cerut mult efort, răbdare, puteri şi investiţii de suflet. Majoritatea discipolilor i-au fost „înmînaţi” la vîrsta ce abia de atingeau un an şi jumătate, în scutece, fără să ştie bine să mănînce de sine stătător şi să stea la oliţă. Mai pe scurt: nişte boboci cruzi instituţionalizaţi prematur, pentru că părinţii aveau nevoie să muncească. Toţi copiii i-au promis doamnei educatoare că vor veni în ospeţie şi că vor avea note bune la şcoală.
Un loc aparte în inimile copiilor, dar şi a părinţilor, are şi directoarea acestei grădiniţe, dna Nina Tulba. Nu ştiu, bunăoară, cum îi vor reuşi asemenea acte de eroism în actualele condiţii economice de austeritate. Dar cca şase ani în urmă a ştiut să-i adune pe toţi, pe parcursul acestei perioade să le menţină grupa, să le asigure tot de ce au avut nevoie (niumai ea ştie cum!) şi cu un management de excepţie să-i aducă în prag de şcoală.
O nouă etapă în viaţa copiilor sînt primii ani de şcoală, iar pasul semnificativ şi de neuitat pentru fiecare dintre ei atunci cînd îşi iau rămas bun de la anii grădinitei este acesta. O generaţie întreagă a crescut şi este pregătită să păşească pragul şcolii. Anul acesta în grădiniţa nr.1 „Albinuţa”, învăţămîntul preşcolar a fost finisat de 3 grupe. Fiecare dintre copii a fost desemnat cu cadouri şi Diplome de la Primarul oraşului Căuşeni, dl Grigore Repeşciuc. Au avut nişte emoţii deosebite - primele lor Diplome de absolvire! Pe viitor, cu siguranţă, vor mai avea, dar palmaresul meritelor lor porneşte de aici.
I-am întrebat pe cîţiva copii dacă doresc să meargă la şcoală şi ce vor face acolo.
Cristi Curcovschi:
„Ştiu că o să-mi fie dor de educatoare, dar vreau să mă duc la şcoală. Acolo o să învăţ multe lucruri interesante. Iar cînd nu voi mai putea de dor, o să mă uit la poze”.
Cozmina Purice:
„Mă despart cam greu de colegi, dar azi o să ne mai jucăm împreună, aşa că o să-mi treacă. La şcoală am de învăţat multe lucruri: să scriu, să citesc, să colorez. Cel mai mult îmi place că la şcoală nu se doarme la amiază”.
Victor Parpalac:
„Eu nu am plîns la matineu. Bărbaţii adevăraţi nu plâng. Mai ales că aproape sînt şcolar, căci am fost deja la şcoală. Mi-a plăcut acolo, învăţătoarea e bună la suflet. Dar am emoţii că merg în clasa întâi şi nu ştiu încă atît de multe lucruri”.
Evelina Gangan:
„Eu sînt veselă că avem Adio, grădiniţă! Poate voi fi în clasă cu colegii mei de aici. Am să învăţ acolo lucruri interesante, o să pictez tablouri. Vreau să mă fac pictoriţă”.
Bogdan Focşa:
„Mama mea e învăţătoare şi mie nu-mi este frică de şcoală. Cînd voi fi elev, cred că o să devenim cu mama prieteni şi mai buni, căci vom merge împreună la şcoală”.
Peste ani emoţiile acestei sărbători se vor atenua, fiind substituite de altele, poate nu mai puţin importante. Însă aceşti cîţiva ani, care sînt şi putătorii proverbialului mesaj cu „cei şapte ani de acasă” le vor rămîne în memorie „bobocilor absolvenţi”, care încă au miros de lapte, dar fac timidele încercări de-a fi mari. Şi le reuşeşte. Pentru că au o bază bună la temelie, jumătate din care a fost clădită de colectivul grădiniţei nr.1, prima în toate şi cu loc pentru mai bine. Pentru care merită plecăciuni pioase şi un mare mulţumesc.
Lilia GRUBÎI

Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!
Ultima serbare de la grupa mare   Adio, “Albinuţă”: eu merg la şcoală!

Adrese Utile

Guvernul Republicii Moldova

Presedintia Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Pagina Oficiala

Proiectul de Sustinere a Autoritatilor Locale din Moldova

Meteo Căușeni


Curs Valutar